Excursie Ploiești – Slănic Prahova

Ploiești – Slănic Prahova

Ziua 1

Îmbarcarea în autocar se va face din locul de constituire a grupului la ora stabilită împreună cu reprezentantul grupului. Ne îndreptăm spre Buzău și Ploiești, pe traseu admirând peisajele specifice regiunii. Prima oprire o vom face la Muzeul Național al Petrolului, o instituție unică în România și chiar în lume, care prezintă istoria fascinantă a industriei petroliere. Aici vom putea vedea echipamente și mașinării, documente și fotografii istorice, produse petroliere, dar și machete și diorame care ilustrează evoluția extracției și rafinării petrolului. Următoarea oprire va fi la Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, un loc dedicat pasionaților de istorie și mecanică. Aici sunt expuse ceasuri remarcabile, printre care un ceas astronomic din secolul XVI, un ceas care a aparținut lui Napoleon Bonaparte și ceasuri din aur realizate în stil rococo. Vizitarea muzeelor va oferi o perspectivă inedită asupra patrimoniului industrial și cultural al României. La finalul zilei ne vom caza la Hotel Ploiești 3*** sau similar, în funcție de disponibilitate, cu mic dejun inclus. După cazare, veți avea timp liber pentru relaxare și explorarea orașului.

Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, un muzeu județean din Ploiești, a fost înființat în 1963 la inițiativa profesorului N. I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie. Inițial, colecțiile au fost găzduite într-o sală din Palatul Culturii, dar pe măsură ce patrimoniul s-a îmbogățit prin achiziții, a devenit necesară amenajarea unui spațiu propriu. Astfel, muzeul și-a găsit locul în Casa Luca Elefterescu, adaptată scopului său, iar lucrările de amenajare s-au finalizat în 1971, deschiderea oficială având loc în ianuarie 1972. Astăzi, muzeul prezintă vizitatorilor o colecție impresionantă de ceasuri și instrumente orologere, oferind o călătorie fascinantă în istoria măsurării timpului.

Ziua 2

Dimineața, după servirea micului dejun, ne vom îmbarca în autocar și vom pleca din Ploiești explorând județul Prahova, cu prima oprire la Salina Slănic, una dintre cele mai mari și impresionante saline din Europa. Accesul în salină se face cu ajutorul liftului, iar vizitatorii pot explora camerele vaste, unde se află sculpturi de sare, terenuri de sport și spații de recreere. Temperatura constantă din salină este de aproximativ 12°C, iar umiditatea se menține în jur de 60%. Salina Slănic este un loc ideal pentru o escapadă relaxantă, departe de agitația cotidiană, oferind multiple beneficii pentru sănătate și bunăstare. Pe parcursul traseului vom face o oprire pentru masa de prânz, după care ne vom continua drumul spre Mănăstirea Cheia, situată la poalele Munților Ciucaș. Biserica principală a mănăstirii este construită în stil bizantin, cu influențe neoclasice, și este dedicată Sfintei Treimi. Pictura interioară a bisericii, restaurată de mai multe ori de-a lungul timpului, păstrează frumusețea și autenticitatea inițială. Aici veți putea savura liniștea și spiritualitatea locului, dar și peisajele montane impresionante care înconjoară mănăstirea. De la Mănăstirea Cheia, traseul nostru va continua spre Iași, pe ruta prin Pasul Oituz, iar sosirea este estimată în cursul serii.

Salina Slănic, situată în stațiunea Slănic, județul Prahova, este una dintre cele mai vechi și cunoscute exploatări de sare din România. Istoria sa începe în jurul anului 1686, când spătarul Mihail Cantacuzino a descoperit potențialul zăcământului și a cumpărat moșia Slănic pentru a deschide o mină. Documentele vremii arată că, înainte de 1685, în zonă existau deja ocne vechi, de adâncimi mici, la aproximativ 5 km est, în Teișani. În Țara Românească, sarea era extrasă în principal din trei saline: Ocna Mare (Vâlcea), Telega (Prahova) și Slănic (Săcuieni). Astăzi, Salina Slănic atrage turiști din întreaga țară și străinătate, oferind o experiență unică în labirintul subteran al sării, cu galerii impresionante și aer benefic pentru sănătate.

Mănăstirea Cheia, cu hramul Sfânta Treime, este situată pe malul drept al pârâului Tâmpa, în sud-estul localității Cheia, județul Prahova. Atestată documentar încă din 1770, mănăstirea a trecut printr-o istorie zbuciumată: distrusă de turci, reconstruită și apoi mistuită de un incendiu. Biserica actuală, construită din cărămidă între 1835 și 1839, impresionează prin picturile realizate în 1837 de Gheorghe Tattarescu, oferind vizitatorilor un exemplu de artă religioasă autentică și un loc de liniște și reculegere în mijlocul naturii.