Pelerinaj Maramures – Mocanita Viseul de Sus

Ziua 1

Îmbarcare din Pașcani (ora 06:30) sau de la locul de constituire al grupului, deplasare către Gura Humorului cu vizionarea centrului Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Cârlibaba – Pasul Prislop (vizitare Mânăstirea Prislop) – Stațiunea Borșa (vizitare, plimbare cu telescaunul, vizitare Cascada Cailor, opțional servirea mesei Hotel Cerbu). Aproximativ ora 14:00 ne vom deplasa către Vadul Izei (vizionare și fotografie de grup la Monumentul Eroilor de la Moisei și Mânăstirea Moisei-Izvorul Negru). În localitatea Oncești cazare Pensiunea Sub Cetate la Matei, condiții 3 *** . Prima zi aproximativ 350 km.

Manastirea Prislop (Sfanta Treime) – este localizata in judetul Maramures, localitatea Borsa este situata la o inaltime de 1.413 m in varful Pasului Prislop, la graniţa dintre Maramureş si Bucovina. Piatra de temelie a manastirii a fost pusa în 1999, iar obstea asezamantului a amenajat aici si un monument al eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial. O manastire fara pereche care s-a construit deasupra vechilor transee de razboi din timpul conflictelor militare de la inceput de secol XX si nu numai.

Cascada Cailor este situată în apropiere de stațiunea turistică Borșa, în partea de Nord-Est a Munților Rodnei. Apa adunată într-un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, în mai multe trepte, rezultând cea mai mare cascadă din România. Se află la altitudinea de 1300 m iar căderea de apă este de 90 metri. Cascada este accesibilă din mai multe direcții, dinspre Borșa-Complex cu telescaunul, sau pe jos, sau dinspre zonele mai înalte ale Munților Rodnei.

Comuna Vadu Izei este situată în partea de nord a judeţului Maramureş, la 60 km distanţă de municipiul Baia Mare şi la 6 km distanţă de municipiul Sighetu Marmaţiei. Aflata la confluenta raurilor Iza cu Mara, pe un ses de 1,5 km latime si 2-4 km lungime, inconjurata de dealuri ce nu depasesc 700 m are in componenţa urmatoarele localităţi: Vadu Izei (centru administrativ) şi Valea Stejarului.

Luncile si zavoaiele pitoresti adapostesc pasari frumos cantatoare si minunat colorate (cucul, pupaza, ciocarlia). Dealurile sunt acoperite de livezi (meri, pruni si ciresi), paduri de stejar si fag ce coboara pana la marginea satului. Apele verzui ale Izei lin curgatoare si cele albastrui ale Marei soptitoare, cu mersul spinos adapostesc o bogata varietate de pesti frumos lucitori.
Este cunoscut pentru „Portile maramuresene” executate de Gheorghe Borodi, prin cantecele Mariei Trifoi si ale virtuosului violonist Gheorghe Covaci-Cioata precum si prin poezia lui Tiberiu Utan si a desenelor valorosului artist grafician Vasile Kazar.

Pensiunea Sub Cetate la Matei, cotata la 3 stele are o arhitectura rustica in stil maramuresean.

Situare: Pensiunea este situata in localitatea Oncesti.
Camere: Camerele sunt decorate cu obiecte traditionale romanesti, iar facilitatile moderne constau in: baie proprie, incalzire, canale prin cablu, articole de toaleta, tv cu ecran plat, pardoseala de lemn/parchet.
Restaurant: Restaurantul ofera preparate traditionale de inalta calitate.

Ziua 2

Dimineața ora 07:00, după servirea micului dejun tradițional maramureșean, îmbarcare în autocar pentru a începe programul. Deplasare către Vișeul de Sus, cu oprire (Complexul Mânăstiresc Bârsana). Ziua doi este dedicată orașului Vișeul de Sus (ora 10:30 îmbarcare în mocănița, traseu montan aproximativ 6 ore cu vizionarea platourilor montane și peisajelor din Munții Maramureșului). După întoarcerea din călătoria cu mocănița, îmbarcare în autocar și deplasare către Sighetul Marmației (vizitare Memorialul Holocaustului Comunist). În localitatea Oncești cazare Pensiunea Sub Cetate la Matei, condiții 3 ***. Ziua 2 aproximativ 210 km.

Mânăstirea Bârsana este situată în Maramureșul istoric, pe valea Izei. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit „Părul Călugărului” de preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717.Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742 sau de mai târziu. Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Picturile au fost executate pe lemn, parțial nivelat cu bucăți textile, fixate pe pereți și acoperite cu un strat de var preparat, cum era obiceiul vremii. Ulterior, a fost adăugat, pe vest, pridvorul cu două niveluri și au fost lărgite ferestrele. În anul 1929 au fost tăiate ferestrele care încadrează ușa dintre naos și pronaos.

Mocănița este un tren care circulă pe o cale ferată forestieră cu ecartament îngust folosită pentru transportul masei lemnoase din Munții Maramureșului, îndeosebi a lemnului scos din pădurile de pe Valea Vaserului. Mocănița este un tren cu locomotivă cu aburi, alimentată cu lemn și cărbuni.

Traseul Mocăniței pornește de la altitudinea de 400 metri, stația CFF Viseu de Sus și strabate pădurile virgine de-a lungul râului Vaser, traversând poduri și sfredelind tuneluri. Mocănița strabate o zonă sălbatică, împădurită, unde nu există drumuri de acces sau așezări omenești și unde animalele sălbatice sunt la ele acasă. De-a lungul celor aproximativ 22 km, Mocănița face mai multe popasuri la Valea Scradei, Novăț, Glimboaca, Cozia, Novicior, ajungând în final în stația Paltin, care este punctul terminus al călătoriei trenurilor turistice.

Traseul Mocăniței este unul mult mai lung însumând aproximativ 48 de km, dar de la stația Paltin până la stația Coman, calea ferată forestieră este operată de RG Holz Company, fiind accesibilă doar trenurilor care transportă masa lemnoasă, transportul public de pasageri fiind restricționat.

Ziua 3

Dimineața, ora 07:00 servirea micului dejun și îmbarcare în autocar pentru a începe programul. Deplasare către Sighetul Marmației, Săpânța (vizitare cimitirul Vesel din Săpânța). Vom continua cu vizitarea Mânăstirii Perii Maramureșului. Aproximativ ora 13:00 ne vom îmbarca în autocar pentru a începe traseul de întoarcere. Oprire pentru servirea mesei de prânz Pasul Șetref, la poarta maramureșeană. Deplasarea continuă către Bistrița, Prundu Bârgăului, Pasul Mestecăniș (vizitare Mânăstirea Piatra Fântânele). Popas Hotel Castel Dracula – Vatra Dornei, sosise la Pașcani sau locul de îmbarcare, aproximativ ora 21:00. Ziua 3 aproximativ 350 km.

Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.

Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică.Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.

Mănăstirea Săpânța-Peri este un așezământ monahal din Transilvania, aflat pe teritoriul nordic al satului Săpânța din județul Maramureș. Act slavon despre mănăstirea Peri dat la 1 mai 1404 în Sighet (Arhivele Naționale Maghiare, DL 42811). In anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodă au dăruit Mănăstirii Peri terenuri și bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Mai bine de 300 de ani, această biserică de piatră a fost folosită ca sediu al Episcopiei Române a Maramureșului, fiind ulterior ridicat de către meșterul Ioan Macarie un lăcaș care să servească drept loc de rugăciune pentru comunitatea greco-catolică din împrejurimi. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Dragoșești hramul Sfântul Arhanghel Mihail.